Construită în 1798, este una dintre cele opt clădiri care alcătuiesc bisericile de lemn ale Maramureșului Patrimoniul Mondial UNESCO. Biserica a fost construită între anii 1796-1798, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gabriel. Construcția bisericii a fost realizată din grinzi de lemn asamblate în coadă de porumbel (stil blockbau).

Se distinge prin eleganța siluetei, evidențiată de locația de pe platoul unui deal – simbioză perfectă între creația umană și natură. Se deosebește de alte biserici de lemn prin înălțimea zidurilor, ceea ce crește dimensiunea spațiului interior. Biserica din Plopiș este un exemplu tipic pentru bisericile de lemn din zonă, rezultatul interferenței dintre tipul de biserici de lemn din Maramureș și tipurile de biserici din lemn din zonele etnografice vecine.

Turnul, cu verticalitatea accentuată, are lângă casca centrală, patru turele cu rol decorativ, dar și un semn distinctiv că satul avea un Consiliu al bătrânilor cu drept de judecată.

Ferestrele bisericii sunt foarte mici, dispuse în perechi, una mai mică deasupra celei mai mari. Cadrul superior al ferestrelor are forma unui arc ascuțit și elegant.

Picturile au fost realizate în 1811 de Ștefan din Șișești, care este atestată de inscripția care poate fi văzută pe una dintre icoane. În același an a fost consacrată și, în actul întocmit cu această ocazie, se găsește numele fondatorului său: „Această biserică a fost făcută pentru noi de preotul Damian”. Pictura este păstrată în bolți și pe iconostas, restul pereților fiind pictate. Plafonul de deasupra pronaosului a fost înlocuit și pictat cu stele. Scena dominantă de pe bolta pronaosului este Sfânta Treime, în reprezentarea vestică și Fecioara situată mai la est.

Lasă un mesaj